- Regula este autoritatea părintească comună: ambii părinți decid împreună în privința lucrurilor importante pentru copil.
- Instanța stabilește locuința copilului la unul dintre părinți și un program de legături personale pentru celălalt.
- Pensia de întreținere este de până la 1/4 din venitul net lunar pentru un copil, 1/3 pentru doi și 1/2 pentru trei sau mai mulți.
- Neplata pensiei timp de 3 luni, cu rea-credință, poate constitui infracțiunea de abandon de familie.
Autoritatea părintească (ce se numește popular „custodie”)
Legea nu folosește termenul de custodie. După divorț, regula este că autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți (art. 397 Cod civil). Asta înseamnă că deciziile importante, precum școala, intervențiile medicale majore sau plecarea în străinătate pe termen lung, se iau împreună.
Excepțional, dacă există motive întemeiate, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți (art. 398 Cod civil). Exemple: violență, dependențe, dezinteres total față de copil sau imposibilitatea de a comunica, astfel încât deciziile comune să fie blocate în detrimentul copilului.
Locuința copilului
Instanța stabilește locuința copilului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic sau la cel care îi oferă cele mai bune condiții de creștere și dezvoltare (art. 400 Cod civil). Criteriul central este interesul superior al copilului. Instanța analizează:
- relația afectivă a copilului cu fiecare părinte și cine s-a ocupat efectiv de el;
- condițiile de locuit, programul de lucru și disponibilitatea fiecărui părinte;
- stabilitatea: școala, grădinița, mediul social al copilului;
- opinia copilului; ascultarea este obligatorie de la vârsta de 10 ani (art. 264 Cod civil);
- raportul de anchetă psihosocială întocmit de autoritatea tutelară.
Programul de legături personale (de vizită)
Părintele la care copilul nu locuiește are dreptul la legături personale cu acesta (art. 401 Cod civil). Programul se stabilește prin acord sau de instanță și include de regulă: weekenduri alternative, o parte din vacanțele școlare, sărbători și zile de naștere, eventual întâlniri în timpul săptămânii. Un program bine detaliat evită conflictele ulterioare.
Pensia de întreținere: cât se plătește
Codul civil (art. 529) stabilește plafoane maxime, raportate la venitul net lunar al părintelui care plătește:
| Număr de copii | Plafon maxim |
|---|---|
| 1 copil | până la 1/4 (25%) din venitul net |
| 2 copii | până la 1/3 (~33%) din venitul net |
| 3 sau mai mulți copii | până la 1/2 (50%) din venitul net |
Suma concretă se stabilește în funcție de nevoile copilului și de posibilitățile părintelui. Cumulul pensiilor datorate de un părinte nu poate depăși jumătate din venitul său net lunar. Pensia stabilită ca sumă fixă se indexează de drept trimestrial, în funcție de rata inflației (art. 531 Cod civil).
Pensia se datorează până la majoratul copilului și, dacă acesta își continuă studiile, până la terminarea lor, dar cel mult până la 26 de ani.
Modificarea pensiei
Dacă se schimbă veniturile părintelui sau nevoile copilului, oricare dintre părinți poate cere instanței majorarea, reducerea sau încetarea pensiei. Exemple: părintele are un venit semnificativ mai mare, copilul are nevoi medicale noi, părintele care plătește are încă un copil.
Ce faceți dacă pensia nu se plătește
- Executarea silită prin executor judecătoresc, inclusiv poprire pe salariu.
- Plângere penală pentru abandon de familie: neplata cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei stabilite de instanță este infracțiune (art. 378 Cod penal).
Întrebări frecvente
Pentru stabilirea locuinței copilului în străinătate este necesar acordul celuilalt părinte, dacă autoritatea părintească este comună, sau o hotărâre judecătorească. Pentru călătorii, ieșirea minorului din țară însoțit de un singur părinte necesită de regulă declarația notarială a celuilalt părinte.
În practica instanțelor, părintele apt de muncă nu se poate sustrage de la întreținere invocând lipsa veniturilor. Pensia poate fi raportată la venitul pe care l-ar putea obține, de regulă salariul minim pe economie.
Copilul nu „alege”, dar opinia lui contează. De la 10 ani ascultarea copilului este obligatorie, iar instanța ține cont de părerea lui în funcție de vârstă și de gradul de maturitate.
Da. Dacă împrejurările se schimbă (de exemplu, părintele la care locuiește copilul nu mai îi asigură condițiile necesare), oricare dintre părinți poate cere instanței modificarea măsurilor privind copilul.
Acest ghid are caracter informativ, reflectă legislația în vigoare la data actualizării și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, programați o consultație.
Discutați cazul cu un avocat din Oradea
Spuneți-ne pe scurt situația. Stabilim o consultație la cabinet sau online și vă explicăm clar opțiunile, riscurile și costurile.